Selfillumination

La mine in cap e tare aglomeratie...am multe, foarte multe idei...dar mi-e teama sa le las sa iasa caci cuvintele le-ar putea schimba sensul, le-ar putea murdari, le-ar distruge cu fiecare silaba...si oricum, cine ar vrea sa le asculte?!

Nu am sa le spun...

Asa ca...Cine ar sti sa le afle? Cine ar sti sa imi asculte tacerea, sa imi atinga privirea, sa ma roage cu gandul?
Ideile mele sunt in siguranta, caci o astfel de persoana nu exista... astea-s lucruri rupte dintr-un vis, dintr-o alta lume...lucruri care nu exista in realitate...asa cum nu exista lipsa de egoism. Nu mai visez ca altadata la norisori pufosi si ingerasi ce imi canta la harpa iubirea....
Oamenii nu prea mai actioneaza in conformitate cu ceea ce simt...
Oamenii...oamenii cad la tot pasul, si uneori raman acolo asteaptand pe cineva sa ii ridice...nu si eu. Desi ma bucur cand pot fi barca de salvare a altora, si mi-ar hrani orgoliul sa stiu ca am si eu o barca a mea, ce va aparea mereu de nicaieri...cu un suflet, si un brat care sa ajute, prefer sa ma salvez singura, sa ma lupt pentru a ajunge la mal si sa ma catar pe marginile ude...pe mariginile pe care am mers cu atata tupeu inainte sa alunec...De ce?! Pentru ca nu vreau sa risc absolut deloc sa fac aceleasi greseli din nou...

Asta-s eu...mai ciudata, mai complicata, poate mai neobisnuita...dar fie vorba intre noi: cui ii pasa? :)

Primavara incepe cu tine...

Nu! Nu! Nu! Nu mai accept asa ceva! Peste tot tristete...toata lumea e deprimata...mult prea multa lume asociaza venirea primaverii cu tristetea...
Ce e atat de trist?! Se presupune ca anotimpul asta aduce cu el veselie, optimism, noi inceputuri...dragoste...
Fiecare dintre noi a fost ranit macar o data in viata...si eu am fost...dar asta nu inseamna ca imi traiesc viata in trecut sau ca nu sper la mai bine...
Ce atat de greu sa stii ce anume iti doresti si sa lupti pentru asta?! Ca doar o faci pentru tine...
Prea multe persoane ce se vor mature dar sufera ca niste adolescenti, se plang de viata lor dar nu fac nimic sa fie mai bine...
Prea multa teama...dar stim cu totii...daca nu risti nu ai cum sa castigi! Corect,nu?
De ce atatea contradictii??
Nu trebuie sa fii copil ca sa te bucuri cand vezi pomii infloriti, sau cand auzi ciripitului pasarelelor...
Dupa cum m-am obisnuit sa spun...be happy! ;)

Don't waste your time...

In ultimii ani am tot avut parte de lungi plimbari cu trenul...media duratei este de 5 ore...a fost si azi una dintre ele...
De-a lungul timpului in acele 5 ore am citit, am dormit, am ascultat muzica, am vorbit, am cunoscut oameni noi, am plans, am admirat "peisajul", am reflectat...si am reflectat...si am reflectat...de multe ori asteptam chiar acele momente pentru a lua unele decizii, pentru a incerca sa inteleg unele din persoanele cu care intru in contact, pentru a face planuri, pentru a visa...
Astazi cred insa ca pierdem mult prea mult timp reflectand, analizand, incercand sa-i intelegem pe ceilalti...lucrurile trebuiesc luate ca atare. Cele care au fost, cele care sunt, chiar si cele care vor fi. Regretele nu-si mai au rostul, temerile astern intunericul in sufletele noastre. Cat despre oameni...nu ii vom cunoaste niciodata cu adevarat, intotdeauna vor avea parti sau ganduri ascunse. Sa ne concentram pentru a le cunoaste pe ale noastre...si sa nu uitam niciodata sa nu impartasim totul, sa pastram cate ceva doar pentru noi. Atitudinea pozitiva ne insenineaza sufletul, caci zambetul e printre cele mai frumose lucruri pe care le posedam...
Nu renunta niciodata la ceea ce iti doresti cu adevarat, nu te lasa daramat de nimic...iubeste, saruta, imbratiseaza, razi cu pofta, bucura-te de flori si de toate lucrurile marunte...Don't waste your time!!! Be happy!!!

Lesson learned

Sunt o ofticata!!! DA, recunosc!
Si ma oftic al naibii de tare ca unii dintre noi suntem prea prosti ca sa ne dam seama cand gresim...am gresit foarte mult fata de altii si nu mi-am dat seama deloc...nici inainte, nici in timp ce o faceam, nici dupa...nici macar cand mi s-a explicat ca nu e bine ce fac... Si dupa atata timp imi dau seama abia azi! Vor spune unii ca e mai bine mai tarziu decat niciodata...asa e...si totusi... Cred ca e imposibil sa nu iti para rau...
Dar nah...e drept ca incapatanarea m-a ajutat uneori...si totusi din cauza ei am facut si multe tampenii...
Eh...asta sa fie problema...dupa cum toti stim...LIFE GOES ON!!!
Ca doar...traiesc in haosul meu personal, unde in cea mai mare parte a timpului imi place...cu toate ca ii lipseste ceva...
Rabdare Alya, rabdare!!! ;)

Sunteti prea mici pentru lumea mea...

Acum vreo 2 zile era soare...si visam...visam cu ochii deschisi! Acum ploua...si inca visez! Optimismul din mine zburda haotic...prea haotic...caci imi lasa timp sa ma enervez...
Imi schimb starea de la un moment la altul...
De mult nu m-am mai trezit dimineata inainte sa sune alarma...sau nu m-am mai ridicat din pat imediat ce a sunat...
Sfidez toate motivele pentru care ar trebui sa fiu nefericita...
Poate citesti si tu my friend...m-ai intrebat intr-o zi cat o sa ma mai prefac ca e totul ok...pai...pana cand va fi!!!
Singurul lucru pe care il regret...e ca atitudinea asta vine cu o doza imensa de cinism...
Da Chrysule, stiu ca ai sa ma certi.... dar nu mai pot vedea frumusetea unui gest asa ca tine...

Acum...tot ce vreau...vreau sa rad...sa rad pana ma dor obrajii...sa rad pana transpir toata...sa rad si sa ma simt bine...

Nu ma critica...oricum esti prea mic pentru lumea mea...
Adda - Satula de vorbe

Eu stiu...

E culoare!!!
E zambetul ce l-am zarit pe buzele necunoscutului de pe strada...
E glasul sters ce mi-a spus ca viitorul e al meu...
E aroma vaniliei ce am simtit-o cand eram trista...
E licarirea din privirea lor, din ziua cand am spus ce vreau...
E dorinta de a sti mai mult...
E curajul de a merge inainte cand furtuna a smuls copacul la 2m in fata...
E secretul ce-l ti fata de tine...
E lupta continua cu necunoscutul...
E rana vindecata care stiu ca a fost acolo...
E amintirea uitata ce revine subit intr-o noapte tarziu...
E imprevizibilul fumului mentolat al primei tigari...
E nesiguranta primului pas de dans...
E lacrima acida ce arde sufletul...
E rasaritul ce aduce speranta...
E tacerea ce spune cat o mie de cuvinte...
E cuvantul ce raneste orgoliul...
E inocenta ce s-a pierdut...
E timpul ce-l vreau doar pentru mine...
E minciuna ce nu se afla niciodata...
E adevarul ce apare cand nu te astepti...
E mangaierea timpului...
E dragostea neconditionata...
E calmul si e agitatia...
E sanatate, e munca, e joaca...
E tradarea ce nu o uiti...
E muzica ce o ascult pe repeat...
E ineditul din fiecare zi...
E rautatea fara motiv...
E regretul...
E multumirea...
E fericirea...
E iertarea...
E frumusetea...
E simplitatea...

"To the moon" si-napoi, "to the stars" amandoi...

Am avut un vis pe care nu pot sa il uit...mi-a bantuit toata ziua de cand m-am trezit...era un vis, dar un vis ce parea real...
o seara de vara. Imi este frig...lacrimile imi curg siroaie. El incearca sa ma calmeze, iar eu...il iubesc si il urasc in acelasi timp. Il cunosc atat de bine, si totusi imi este atat de strain... Vreau sa tip la el sa plece, dar cuvintele nu vor sa iasa, caci mana lui imprejurul meu este tot ceea ce ma mai mentine calma. Stau de ceva timp pe scara aceea rece, dar nu-mi pasa...plus ca imi e prea greu sa ma ridic. Imi atinge barbia usor, imi ridica capul si ma roaga sa deschid ochii, sa privesc luna...O luna plina, atat de frumoasa in noaptea asta...ca in nici o alta...Ma opresc din plans, imi las capul usor pe umarului lui, si continui sa privesc luna. Si raman asa, timpul trece fara sa bag de seama...parca e magie...nu mai conteaza nimic, nici macar faptul ca m-a mintit...de fapt am tot ce imi doresc..am iubirea lui...il am pe EL!
Dar magia s-a spulberat atunci cand m-am trezit...caci magia e doar in vise. Si azi ma intreb: cum e posibil sa iubesti sa urasti o persoana in acelasi timp? Cum poti sa ierti o minciuna? Cum poti sa ierti o tradare? Cum poti sa vrei sa fii singura dar cu el langa tine? Chiar e iubire..dar nu e iubirea perfecta din povestile cu printi si zane. De ce ar fi perfecta??? Noi suntem doar oameni..doar doi oameni pot fi atat de diferiti si de potriviti in acelasi timp...
Da, oameni...suntem oameni si gresim ca ne dorim perfectiune. Si culmea, nici macar nu avem rabdare sa o gasim...

Eu vs. ceilalti

Nu ma mai gandesc asa des la "nemurirea sufletului", asa cum faceam odata...
Si totusi...am incercat intr-o zi o chestie: intotdeauna am spus ca nimeni nu ma cunoaste cu adevarat si am tot sustinut asta sus si tare. Asa ca am vrut sa vad cat ma cunoasc EU pe MINE. Cat??? Mult prea putin...Poate si pentru ca ce stiam ieri azi nu mai e deloc valabil. Asa ca ce pretentii pot avea de la ceilalti? In fond, cea mai buna prietena a mea sunt eu...si asa va fi mereu, eu sunt singura persoana care nu ma va lasa niciodata la greu si care ma va ajuta sa realizez ceea ce imi doresc. Pentru ca ceilalti poate nu ma pot accepta cu temperamentul meu uneori vulcanic, cu faptul ca mi se intampla sa fiu prea hotarata(sau poate ar trebui sa spun ambitioasa/incapatanata), sau ca azi poate doar prefer sa fiu singura. Ei nu pot stii ce stiu eu despre viata...fericire, dragoste, dezamagire. Nu pot spune tot ceea ce simt, pentru ca pe mine cel mai bine ma caracterizeaza punctele de suspensie...Ele vor exista intotdeauna in ceea ce scriu, si cine se pricepe le va descoperi nuanta si in ceea ce vorbesc...
Oamenii sunt mult prea superficiali. Spunem lucruri in gluma si ceilalti ne cred, sau poate glumind e mai usor sa spunem adevarul. In plus, uneori vorbim serios si nu suntem luati in seama. In fond, cum poti stii daca glumesc sau nu?
Dar voi??? V-ati folosit vreodata de o gluma pentru a spune adevarul? Pentru a "testa terenul" in felul acesta? Just curios...

p.s: nici o zi fara un zambet!!! :) ;)

Epidemie de misoginism...

Fata...femeie...dezamagita de zeci si zeci de ori, dar inca isi iubirea...
Baiat...barbat...dezamagit o data sau poate de doua ori si...de acum se razbuna pe toate persoanele de sex feminin care ii ies in cale...Daca vad o masina parcata aiurea, sau un accident care blocheaza traficul tocmai cand ei au intarziat la servici...desigur e vina unei femei. Si sunt sanse destul de mari ca ea sa fie si blonda...Daca o femeie avanseaza mai repede in functie ca el...cu siguranta "si-o trage" cu seful.
Si poate te intrebi de ce generalizeaza, de ce a ajuns sa creada ca toate sunt la fel...ca doar nu i-ai gresit cu nimic (sau poate singura ta greseala e naivitatea). Dar i-a gresit alta...Nu il intreba, pentru ca cel mai probabil nu o sa recunoasca...
Pot spune ca sunt o feminista, dar nu una convinsa. Inca de mica am preferat sa am prieteni baieti, imi place fotbalul (mai nou si berea ;))), imi plac bancurile cu blonde (si cele cu Alinutza)...dar nu pot sub nici o forma sa aprob tipul asta de comportament...

MISOGINÍSM = Lipsă de încredere faţă de calităţile morale ale femeilor; atitudine negativă faţă de femei
MISOGÍN = (Bărbat) care urăşte femeile; Care manifestă, exprimă ură faţă de femei
Din punctul meu de vedere misoginii sunt de doua tipuri: cei care se schimba atunci cand se indragostesc iar si ajung poate sa se casatoreasca si cei care considera ca partenera de viata este la fel de "josnica" ca si celelalte reprezentante ale sexului frumos. Ce imagine!!!!! "Pisi, adu si mie o bere!"..."Ce proasta!!!"...
Mi se face rau numai cand ma gandesc...
A stii sa ierti, sa accepti(respecti) si/sau sa mergi mai departe sunt calitati pe cale de disparitie. Sfioase si depasite numeric lasa loc...epidemiei de misognism!!!!
Viitorul...incotro??

Gand de azi...despre ieri....pentru maine...

Abia astept sa termin facultatea...mai sunt mai putin de 6 luni (counting....)...
Uneori regret ca am ales sa vin aici, atat de departe de toti cei pe care ii stiam, atat de departe de casa. Nu pot spune ca la momentul respectiv a fost o decizie grea. Pur si simplu mi s-a pus pata si nici macar nu m-am mai gandit la alternative. Si...de atunci...s-au intalmplat atat de multe...lucruri care poate ar fi fost altfel daca ma duceam si eu ca tot omul la facultate la Bucuresti. Stiu ca nu mai pot schimba nimic acum...dar...
...dar ce???
...doar...nu-mi place...sunt in sesiune, fara pic de chef de invatat....si nu sunt multumita de viata mea acum...m-am plictisit, nu am prea multe perspective...orasul asta nu prea imi ofera...Nici orasul meu nu mi-a placut vreodata prea mult, dar parca acolo oamenii sunt altfel. Si daca stau sa ma gandesc, aproape toate prietenele mele sunt cam din aceeasi zona a tarii cu mine ;)) Ele sunt singurele de care o sa imi fie dor cand o sa plec de aici. Interminabilele ness-uri, 3in1 si alte pretexte pentru a sta de vorba si noi...ca fetele. Am ras, am plans, am dat sfaturi si am primit la randul meu...

Target: find a place where I can't be found!!!

De cand ma stiu am stat si am analizat mereu ce e de facut, dar asta dupa ce am actionat impulsiv. Nu faceam decat sa incerc sa repar greselile comise prin imprudenta...Asa sunt eu...Tot eu sunt cea care pune la suflet orice gest sau cuvant a celor din jur, si cea care are ranit mai mult sau mai putin voluntar prin cuvinte sau gesturi. Nu stiu ce fel de om ma fac toate acestea sa fiu, dar parca nici nu mai imi pasa...pentru ca pentru unii dintre noi vine o vreme cand ne dorim sa ne schimbam, sa nu mai fim asa cum ne stiu ceilalti, sau poate asa cum cred ceilalti ca suntem (si fie vorba intre noi, am spus si am sa mai spun ca nu ma cunoaste nimeni cu adevarat).
"Transformarea" a inceput deja, si pot spune ca am facut progrese...insa pana acolo unde vreau sa ajung mai e mult...
So...target: find a place where I can't be found!



But I can tell you the way... ;)

Destiny...

Inca nu m-am hotarat daca exista destin sau nu, daca sa cred in el sau nu, daca viata e doar consecinta actiunilor noastre sau "ce ti-e scris in frunte ti-e pus"...Nu mai stiu daca sa ma straduiesc sa le fac perfect pe toate sau sa stau cuminte intr-un colt asteptand sa treaca toate si sa ma gaseasca cineva...poate persoana aceea care e undeva acolo pentru fiecare dintre noi...Nu v-am spus? Am auzit ca exista! :)
Poate oamenii inventeaza lucruri si apoi traiesc cu speranta zilei de maine..maine voi lua o decizie, maine voi face treaba care o aveam azi, maine voi face ceva nou, maine... Cu timpul inveti ca exista un "maine" pentru fiecare zi...
O sa mai scriu...maine... :)

Ale mele...again

Decembrie...de ce e iar decembrie??? Nu vreau sa fie decembrie... Suna copilaresc poate, dar serios, vin sarbatorile si pe mine asta nu ma incanta deloc. Uite ce imi scade mie din entuziasmul care s-a instalat usor usor in inima mea in ultimul timp. Cand faci un pas inainte si incepi sa intelegi ce/cine e pentru tine si ce/cine nu intervine ceva...si brusc,nu mai stii ce trebuie sa faci...nu mai stiu ce sa fac...

Ale mele...

Stand pe margine privesc, ascult, analizez si...ce am realizat azi?
Ceva placut si ceva foarte neplacut! Am realizat ca e frumos sa iubesti, indiferent pe cine,de ce sau cum. Indiferent daca el/ea stie, daca ii pasa...
Inevitabil, trebuie sa spun si despre partea neplacuta. Nu cred ca mai exista oameni onesti, cel putin asa simt acum(poate intr-o zi mi se va demonstra contrariul). Oameni la care nu m-as fi asteptat niciodata inseala, mint si nu au absolut nici o remuscare. E terifiant sa nu poti avea incredere in nimeni, uneori nu stii nici daca poti avea incredere in tine. Incep sa ma gandesc ca e ceva cu care ajungi sa te obisnuiesti, pentru ca toate acestea vin "la pachet" cu prietenii, famila, iubit sau simpli amici sau cunostinte.
Da! Si eu am spus lucruri pe care nu le-am crezut pt simplul fapt ca mi-am dorit sa fie asa sau pt ca interlocutorul asta isi dorea sa auda, am mintit, am tradat, m-am razbunat, am spus secrete pe care trebuia sa le pastrez, am ranit prin promptitudine sau indiferenta...dar oare faptul ca regret schimba cu ceva toate astea? In fond toate sunt lectii in viata asta si atata timp cat inveti din greseli...au si ele rostul lor,nu?
Melancolica azi...poate pt ca a trecut o zi fara sa fie deloc asa cum mi-am dorit-o si pentru ca stiu ca perioada asta este una grea pt un prieten...