"Don't tell me the sky is the limit when there are footprints on the moon"

duminică, 2 noiembrie 2008

Ale mele...

Stand pe margine privesc, ascult, analizez si...ce am realizat azi?
Ceva placut si ceva foarte neplacut! Am realizat ca e frumos sa iubesti, indiferent pe cine,de ce sau cum. Indiferent daca el/ea stie, daca ii pasa...
Inevitabil, trebuie sa spun si despre partea neplacuta. Nu cred ca mai exista oameni onesti, cel putin asa simt acum(poate intr-o zi mi se va demonstra contrariul). Oameni la care nu m-as fi asteptat niciodata inseala, mint si nu au absolut nici o remuscare. E terifiant sa nu poti avea incredere in nimeni, uneori nu stii nici daca poti avea incredere in tine. Incep sa ma gandesc ca e ceva cu care ajungi sa te obisnuiesti, pentru ca toate acestea vin "la pachet" cu prietenii, famila, iubit sau simpli amici sau cunostinte.
Da! Si eu am spus lucruri pe care nu le-am crezut pt simplul fapt ca mi-am dorit sa fie asa sau pt ca interlocutorul asta isi dorea sa auda, am mintit, am tradat, m-am razbunat, am spus secrete pe care trebuia sa le pastrez, am ranit prin promptitudine sau indiferenta...dar oare faptul ca regret schimba cu ceva toate astea? In fond toate sunt lectii in viata asta si atata timp cat inveti din greseli...au si ele rostul lor,nu?
Melancolica azi...poate pt ca a trecut o zi fara sa fie deloc asa cum mi-am dorit-o si pentru ca stiu ca perioada asta este una grea pt un prieten...Image Hosted by ImageShack.us

Un comentariu:

liastelea spunea...

Hello Alya,
Onestitatea este un ideal, nu realitate. Oamenii sunt fiinte ascunse, se ascund dupa haine, parfumuri si machiaje.
Din cauza asta, pe cei de langa noi nici macar nu ii cunoastem la infatisare.
Superficialitatea este regula.

Nu vrei sa zici ceva despre antiaglomerantii din sare? Abia am descoperit ca a mea are ca antiaglomerant feroCIANURA de sodiu. :)