"Don't tell me the sky is the limit when there are footprints on the moon"

marți, 10 februarie 2009

Eu vs. ceilalti


Nu ma mai gandesc asa des la "nemurirea sufletului", asa cum faceam odata...
Si totusi...am incercat intr-o zi o chestie: intotdeauna am spus ca nimeni nu ma cunoaste cu adevarat si am tot sustinut asta sus si tare. Asa ca am vrut sa vad cat ma cunoasc EU pe MINE. Cat??? Mult prea putin...Poate si pentru ca ce stiam ieri azi nu mai e deloc valabil. Asa ca ce pretentii pot avea de la ceilalti? In fond, cea mai buna prietena a mea sunt eu...si asa va fi mereu, eu sunt singura persoana care nu ma va lasa niciodata la greu si care ma va ajuta sa realizez ceea ce imi doresc. Pentru ca ceilalti poate nu ma pot accepta cu temperamentul meu uneori vulcanic, cu faptul ca mi se intampla sa fiu prea hotarata(sau poate ar trebui sa spun ambitioasa/incapatanata), sau ca azi poate doar prefer sa fiu singura. Ei nu pot stii ce stiu eu despre viata...fericire, dragoste, dezamagire. Nu pot spune tot ceea ce simt, pentru ca pe mine cel mai bine ma caracterizeaza punctele de suspensie...Ele vor exista intotdeauna in ceea ce scriu, si cine se pricepe le va descoperi nuanta si in ceea ce vorbesc...
Oamenii sunt mult prea superficiali. Spunem lucruri in gluma si ceilalti ne cred, sau poate glumind e mai usor sa spunem adevarul. In plus, uneori vorbim serios si nu suntem luati in seama. In fond, cum poti stii daca glumesc sau nu?
Dar voi??? V-ati folosit vreodata de o gluma pentru a spune adevarul? Pentru a "testa terenul" in felul acesta? Just curios...

p.s: nici o zi fara un zambet!!! :) ;)
Image Hosted by ImageShack.us

8 comentarii:

Thomas Moon spunea...

Unii oameni sunt intr-adevar superficiali. Altii, se straduiesc cu greu sa depaseasca aceasta limita. Printre cei din ultima categorie ma numar si eu :).

Ma folosesc de glume deseori pentru a testa terenul... Vrei sa iti spun un banc ;) Gmumesc, bineinteles...

Zambetul, voia buna este mult mai utila in a sparge gheata, in a crea o apropiere intre doua persoane. Asa ca e util sa zambim si sa gmumim.

THomas

Ra spunea...

Cu totii suntem superficiali, la un moment dat (indiferent ca recunoastem sau nu). Important e sa nu fie asta o caracteristica permanenta a noastra, nu?
Cat despre glume si adevar... uneori ascundem in spatele unei glume adevarul pentru ca celorlalti le-ar fi mai usor sa il vada, sau pentru ca nu vor sa il recunoasca defel. Iar dusurile reci nu sunt neaparat bine-venite tot timpul. Incepem intai cu apa calduta, ca ploaia de vara. Abia apoi trecem si la dusul rece.

Garfield spunea...

acum, ca tot ai descoperit ca nu te cunosti indeajuns, ai destul timp inainte sa te cauti... sper sa te gasesti cat mai repede, sa te cunosti si sa mai ai ceva vreme si pentru ceilalti ;)

in rest, ganduri frumoase

Razvan Vladescu spunea...

Este bine!?

Alya spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Adrian spunea...

Poate e asa cel mai bun prieten esti tu insuti, nu mai poti avea incredere in cei de langa tine, in imprejurarile astea unde totul se face pe interes, bani si cariera pe spatele altora in cine sa ai incredere. si daca ai incredere in tine inseamna ca esti foarte optimista, si eu am un singur prieten pe mine, ceilalti sunt cunostiinte. in rest cu gluma, da eu de multe ori zic pe fata sub forma de gluma sau pe ocolite adevarul. fie el ca doare sau nu, in rest depinde de cine si cum il intelege, poate e bine asa, daca adevarul doare poate sa fie suportat daca e sub forma de gluma :) numai bine

G. spunea...

Am scris postat si eu pe fostul meu blog un articol "Viata ca si o gluma".Este realitatea.De obicei ne folosim de glume pentru a spune adevaruri pe care in mod obisnuit nu le poti spune.
Si da m-am folosit de gluma pentru a spune un adevarat.Din fericire pentru mine persoana respectiva s-a prins.

cristina raluca spunea...

sincera sa fiu,citind articolul tau am ramas inmarmurita...parca imi citeam propriile ganduri.le vedeam pur si simplu schitate intr-un mod subtil si concis pe ecranul monitorului meu.singurii care pot vb despre ceea ce suntem noi in totalitate,capacitati,defecte,calitati,deficiente...suntem noi.si totusi,se intpl uneori, sa actionam in diverse situatii,si sa fim luati prin surprindere de propria atitudine,de propriile actiuni.oare desi suntem unicii stapani pe personalitatile noastre,ne cunoastem chiar atat de bine pe cat ne dorim sa credem ca stim?!