"Don't tell me the sky is the limit when there are footprints on the moon"

joi, 5 martie 2009

Sunteti prea mici pentru lumea mea...


Acum vreo 2 zile era soare...si visam...visam cu ochii deschisi! Acum ploua...si inca visez! Optimismul din mine zburda haotic...prea haotic...caci imi lasa timp sa ma enervez...
Imi schimb starea de la un moment la altul...
De mult nu m-am mai trezit dimineata inainte sa sune alarma...sau nu m-am mai ridicat din pat imediat ce a sunat...
Sfidez toate motivele pentru care ar trebui sa fiu nefericita...
Poate citesti si tu my friend...m-ai intrebat intr-o zi cat o sa ma mai prefac ca e totul ok...pai...pana cand va fi!!!
Singurul lucru pe care il regret...e ca atitudinea asta vine cu o doza imensa de cinism...
Da Chrysule, stiu ca ai sa ma certi.... dar nu mai pot vedea frumusetea unui gest asa ca tine...

Acum...tot ce vreau...vreau sa rad...sa rad pana ma dor obrajii...sa rad pana transpir toata...sa rad si sa ma simt bine...

Nu ma critica...oricum esti prea mic pentru lumea mea...
Adda - Satula de vorbe
Image Hosted by ImageShack.us

4 comentarii:

Garfield spunea...

zambeste... asa...

Defektu spunea...

nevrooze.....

cristina-raluca spunea...

nu te voi critica in aceasta privinta.niciodata nu am facut-o.au fost doar sfaturi si opinii proprii.te apreciez f mult si stii asta.esti prietena mea si iti voi fi alaturi in toate clipele, fie ele bune sau rele.iar daca ascest mic "haos"te face sa zambesti,pana si inainte de examenul de biochimie :d, atunci e bine venit.tot ce vreau e sa fii happy si iubita.pt ca tu chiar meriti.iar daca uneori ti se intpl ca ceea ce tu simti pt o anumita pers sa nu iti fie impartasit...ai incercat,nu a mers.nu-i nik capul sus si o luam de la capat.lumea nu e chiar atat de mare pe cat pare.si cu sigurantza acel cineva te astp.deci,ne ridicam si o luam de la inceput.vb mea..."sperantza moare ultima".fi mereu optimista si crezi in ceea ce tie iti pasa.visele devin de multe ori realitate.;)poopik dulce blondutza mea

Nimeni Altcineva spunea...

frumos post...haotic dar iluminator...eu am cam devenit imuna la acel optimism haotic,ar trebui sa-l simt dar nu stiu ce e in neregula...Eu in general sunt o persoana trista(n-am fost intotdeauna asa)si am avut si eu o zi ,aptamana care a trecut in care chiar m-am simtit bine adica am zambit,am vorbit cu oamenii,am glumit..pana in punctul in care o prietena de-a mea(singura) m-a tras intr-un colt sa ma intrebe daca sunt"high"...Eu n-am voie sa traiesc sentimentul de optimism haotic fara sa par "high"..ceea ce e un lucru extrem de frustrant si amuzant..
Am sa mai revin...imi place cum scrii.Felicitari!